Al doilea poem din volumul "De ce joaca chupacabra cu numarul 7?", "Floare", apare ca o completare fireasca la "Somn bizon", manifestandu-se ca o replica si integrandu-se perfect intr-un tot unitar care sugereaza coeziunea si soliditatea eului poetic. In acelasi timp, paradoxal, poezia "curge" parca, asemenea unui fluid, dar nu intr-o maniera haotica, ci intr-o inlantuire logica a ideilor. Asadar, de la inceput suntem plasati intr-un spatiu al ideilor pure, care se condenseaza si se concretizeaza in cateva elemente ale macrocosmului ("pat de flori", "rahat"), avand menirea de a explica imposibilitatea de evadare a poetului din lumea materiala. Motivul somnului este si aici prezent, trimitandu-ne cu gandul la sorgintea eminesciana a poetului-onirismul eminescian.
Faptul ca si dupa somn eul poetic este "la fel de aiurit", demonstreaza inca o data ca detasarea de banalul cotidian si material nu poate fi plenara, ci doar partiala. Finalul moralizator, exprimat prin intrebarea retorica "Atunci la ce ti-a folosit?" lasa loc interpretarilor, subliniind inca o data amaraciunea, dezgustul si neimplinirea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu