Scursuri pe banda rulanta

Eu urasc filmele... da, le urasc. Nu chiar pe toate. Le urasc de cand cinematografia, considerata o arta, a inceput sa produca filme pe banda rulanta. Este probabil mijlocul cel mai eficient de prostire in masa. Gloatele se inghesuie la premiera sa vada cum heri potar isi baga matura-n fund. Nu mai pot astepta 2 zile, sa se mai linisteasca spiritele, pt ca daca iti povesteste altu ca i-a ramas matura acolo si nu vezi tu primu cu ochii tai nu mai esti cul.
Exista filme bune, majoritatea europene, cu scenariu bine pus la punct, la care se lucreaza luni bune. Insa exista si prostiile, majoritatea americane, toate facute pe aceeasi tema. Sunt usor de recunoscut. Apar o data la 2 zile, nu au un subiect bine definit. Probabil se nasc in urma unui dialog de genu:
X: Ba, vreau si io sa ma imbogatesc. De unde fac rost de bani?
Y: De la fraieri. Sunt multi.
X: Da, da eu nu sunt hot.
Y: Pai fa un film.
X: Nu ma pricep. N-am idei. Nu stiu despre ce sa fac. Ca nu pot sa pun asa cativa oameni doar sa se bata, sa se impuste.
Y: Eh nu... ia pune. Si sa vezi ce bine o sa mearga.
Si asa se nasc scursurile...